Apăsați de problemele de zi cu zi, simțindu-se adesea neputincioși în fața bolilor trupești și sufletești, enoriașii își îndreaptă adesea pașii către Sfânta Biserică, mai ales atunci când neputința, bolile și grijile de zi cu zi devin tot mai împovărătoare. Cu inima deschisă, înduhovniciți de Har și putere de la Bunul Dumnezeu, preoții sunt cei de la care noi, creștinii așteptăm minuni, pentru că știm că sunt slujitori ai lui Dumnezeu. De câte ori nu am auzit o biată văduvă, sau o mamă care și-a pierdut fiul, ori de un tânăr năpăstuit de boală, spunând: „...vin de la Biserică, am vorbit cu duhovnicul meu și simt că pot să trec mai ușor peste toate problemele”. Adesea, Sfinții Părinți sunt emisarii întăririi credinței pentru noi credincioșii. Câți dintre noi oare ne gândim că în pofida rugăciunilor și a canoanelor bisericești și preoții sau familiile lor se pot îmbolnăvi. Boala sau alt necaz care se abate asupra familiei unui preot este considerată o încercare, ceea ce-i întărește și mai mult credința. Ceea ce puțini dintre noi știu este faptul că Slujba Sfântului Maslu se cere și în casele binecuvântate ale preoților. Așa se face că, în cea de-a doua zi a lunii noiembrie 2013, un soare generos și o vreme splendidă au fost de bun augur pentru slujba religioasă de Sfântu Maslu oficiată acasă la părintele Cristian Tanasă, preot paroh al Bisericii din Strunga. Un fir transparent urzit din credință și binecuvântare a unit parcă sufletele credincioșilor prezenți la această slujbă. Preoteasa, prezbitera Simona, micuțul Yanis, rude și apropiați ai familiei preotului au simțit acea protecție divină și eliberare din noianul de boli trupești și sufletești, cu fiecare din cele 7 evanghelii rostuite cu har de preoții prezenți. Suntem tentați să credem că fiecare boală își are obârșia în propriile noastre greșeli, dar nu suntem întotdeauna de acord că boala este o consecință a păcatului. Taina Sfântului Maslu a pătruns în inimile celor prezenți grație harului și a vredniciei duhovnicești într-o comuniune liturgică. Mai buni și mai curați, mai iubitori și mai apropiați față de semenii noștri, am simțit acea vindecare sufletească pe care o așteptăm parcă de fiecare dată, în timpul unei slujbe. Nimic din atmosfera acelui început de noiembrie însorit nu trăda vreo urmă de suferință, după încheierea slujbei, mai ales că distinsele gazde au avut grijă să aducă pe buzele celor prezenți un „Bogdaproste”, din suflet, pentru pomenirea celor răposați, din familia lor. Vocile zglobii ale copiilor, ademeniți de mirosul aburind al sărmăluțelor pregătite din timp de doamna preoteasă, cozonacul și carafa de vin roșu anunțau alungarea bolii, a suferinței și a încercărilor tuturor celor prezenți la acest eveniment inedit, într-o sâmbătă însorită de început de noiembrie….
Cu evlavie și smerenie, pentru sănătatea familiei preotului Cristian, alături de prezbitera Simona a fiului Yanis și a tatălui socru, de la o credincioasă.
