Istoricul parohiei Strunga

ORIGINEA SI APARITIA ASEZARILOR STRUNGA

Primele locuinte au fost construite de catre un oarecare proprietar grec, de origine armeana, Inge, stabilit pe aceste locuri prin anii 1840-1841. Tot el a fost cel care a descoperit primul izvor de apa sulfuroasa din acest sat, izvor care-i poarta si acum numele. Pe locul unde se afla satul era un masiv forestier; padurea de la Strunga constituia un tot unitar cu cea de la Buznea, Handresti, Boghicea, Lunca Siretului, Helesteni, Vladnici. Referitor la acest loc este poezia lui Vasile Alecsandri, intitulata Strunga, culeasa in jurul anului 1842, inainte de a lua fiinta satul si publicata in culegerea de Poezii populare, in anul 1852 care face referire la bandele de haiduci refugiate in acest codru si care jefuiau drumetii ce tranzitau aceste locuri:
,,in padurea de la Strunga / Sunt de-acei cu pusca lunga / Care dau chioras la punga", poezie preluata mai tarziu de formatia Pheonix si cantata cu mult succes.

Prin anii 1860-1862 s-au construit primele case si anume: Cantonul lui Livadaru, situat pe un platou, la circa 100 m distanta de scoala veche (la vest) si 200 m la sud fata de actualul local al Bailor Strunga. Un alt canton este situat in partea de nord a satului, pe tarlaua numita "La Capela", construit din pamant si lemn. Ambele cladiri au fost distruse in intregime. Despre movila numita "La capela" avem marturia lui C. Gane care ne spune ca aceasta a fost ridicata de catre Grigore Ghica, fiul voievodului Gheorghe Ghica care era capuchihae la poarta otomana si fusese numit domn al Moldovei in locul lui Gheorghe stefan Voda, dupa lupta ce o castigase pe aceste meleaguri. Gheorghe stefan Voda, domn al Moldovei intre 1653-1658, avusese nechibzuiala sa se angajeze intr-o lupta alaturi de o coalitie din care mai faceau parte Suedia, Prusia, Transilvania si Muntenia impotriva Poloniei lui Ion Cazimir. Razboiul, nenorocos, a intors pe fiecare la locul sau, iar voievozilor nostri le-a sosit destituirea de la Stambul, caci Poarta nu sustinuse acest conflict. Gheorghe stefan nu s-a supus hotararii de la Poarta si a trecut in Transilvania, de unde, luand ajutor de la Racoczi, s-a intors cu o armata de unguri, insa a fost batut la Strunga. in amintirea acestei izbanzi, Grigore Ghica a ridicat aceasta movila ce se vede si astazi si pe care localnicii o numesc "La capela". Gheorghe stefan s-a retras dupa aceasta lupta la Manastirea Casin, ctitoria lui, impreuna cu doamna Safta si cu fratele sau Vasile-hatmanul, manastire vizitata de localnici in vara anului 2007 in cadrul unei excursii organizate de Parohia Strunga in colaborare cu Asociatia veteranilor de razboi Iasi. Tot aici, pe aceasa "capela" au fost inmormantati membrii familiilor Inge si Milea Robert. Capela a fost distrusa complet in timpul bombardamentelor din cel de-al Doilea Razboi Mondial, ramanand doar movila ce se vede astazi.

Mai tarziu, prin anii 1865-1870, s-au construit primele locuinte taranesti de catre oamenii de prin partile de nord ale Moldovei, in special din satele Arbore si Maloghir (Mologhir). Ei au fost adusi pentru muncile campului de catre Inge, Milea Robert si doctorul Nicolae Manolescu. De aici rezulta faptul ca satul Strunga a luat fiinta prin colonizare. Cei trei au permis taranilor adusi sa defriseze parcele de padure pentru a obtine gradini si lemn pentru constructia de case - fiecare cat putea defrisa, insa pamantul ramanea tot proprietate a boierilor. Abia dupa anul 1921, prin lege, locuitorii satului au devenit proprietari pe terenurile unde isi construisera casele. Asezarea a capatat o mai mare importanta la sfarsitul sec. al XlX-lea -inceputul sec. al XX-lea cand doctorul Nicolae Manolescu - fost director general in Ministerul Sanatatii, devine proprietarul mosiilor de pe raza comunei Strunga -construieste statiunea balneara si climaterica Strunga. Intre anii 1895-1905 soseaua nationala trecea chiar prin mijlocul satului, existand o linie de tramvai, tras de cai, care transporta pasagerii de la statia CFR Tg. Frumos la Baile Strunga. In perioada anilor 1900-1905 s-a amenajat o sosea in partea de Nord a satului care in prezent este DN nr. 28, E. 583.

Actiunile binefacatoare ale apelor de pe raza actualei statiuni erau cunoscute inainte ca aceasta sa ia nastere: ,,...cele mai multe ape contin vitriol, iar cele din jurul satului Strunga, la 45 verste de Iasi, sulf, mentiona P. B. Capenhausen in lucrarea Despre cele vazute, traite sau auzite in Moldova. Datorita structurii geologice au fost valorificate aici izvoarele minerale bicarbonatate, sulfatate, calcice sodice, magneziene, usor sulfuroase ce au fost studiate de geologii N. Macarovici si doctorul Vlad Bejan, Strunga devenind o statiune sezoniera balneoclimaterica. In cura interna aceste ape sunt folositoare pentru cei cu afectiuni ale aparatului respirator si pentru anemici. in cura externa, baile cu ape minerale din Strunga au o influenta binefacatoare asupra bolnavilor cu reumatism, afectiuni cronice, ale aparatului locomotor, ale aparatului respirator, precum si asupra celor anemici. Statiunea era renumita in 1938 cand o gasim mentionata in Enciclopedia Romaniei la judetul Roman: "statiune balneara, situata in mijlocul unui frumos parc ce se continua cu padurea, pe coasta de rasarit a dealului Strunga, la 230 m inaltime.. Climat constat, temperature medie vara 20,5 C. Ape sulfuroase alkaline (7 izvoare) cunoscute si analizate inca din anul 1834. Indicatiuni: reumatism, nevralgii, curatari ale cailor respiratorii si urinare, boli de piele, sifilis. Stabiliment balnear nou, pentru bai calde si de namol. Anotimp: I iunie-30 August. Oficiu P.T.T., medic, farmacie. Gara la Targu-Frumos pe linia Pascani-Iasi. Curse de autobuze de la Roman si de la Targu-Frumos pana in statiune. Cazinou, orchestra, cinematograf. Excursii si plimbari in imprejurimi."

Desi este unul din satele cele mai noi ale comunei si chiar mai mic decat alte sate din comuna, Strunga a devenit resedinta de comuna chiar din anul 1933, datorita faptului ca aici isi avea resedinta si mosierul Manolescu. Pana in anul 1933 satul Strunga a fiintat sub denumirea de catun. Pana in anul 1968 comuna Strunga apartinea judetului Roman, iar de la aceasta data a trecut in componenta judetului Iasi. ,,Importanta bailor Strunga a facut ca, comuna care mai inainte se numea Habasesti, sa ia numele de Strunga si resedinta comunei, care era mai inainte in satul Habasesti sa fie stramutata in Strunga. Aici, in timpul sezonului bailor este un oficiu telegrafo-postal".

Populatia era: in 1912 de 437 locuitori; 1930 de 464 locuitori; 1966 de 728 locuitori; 1977 de 665 locuitori. Printre familiile stabilite in satul Strunga mentionam Damian, Leonte, Puiu, Cerbu, Bacalu s.a. Din cauza situatiei economico-financiare precare prin care trece majoritatea populatiei tarii, renumita statiune a pierdut in fata competitiei in momentul de fata fiind daramata in totalitate.

 

CRIVESTI

In documentul din 28 iunie 1401 din timpul lui Alexandru cel Bun, in hotarnicia satului Plotunesti, este mentionat ,,hotarul dinspre Giurgiu", considerat a fi vatra veche a satului Crivesti. Acest Giurgiu este posibil sa fie identificat cu Jurj Stravici care avea, in acele timpuri, in stapanire satul Crivesti. intr-un document din 4 aprilie 1545 (7053) scris la Husi, Petru Voievod intareste urmasilor Stravicestilor mosiile din satul Crivesti si imprejurimi. ,,Cu mila lui Dumnezeu Noi Petru Voievod domn al tarii stire facem cu aceasta carte... Iata au venit inaintea noastra si inaintea celor nostri boieri moldovenesti, Marica, jupaneasa lui Bran si sora ei, Marina jupaneasa lui Petriman si sora ei, fetele Nastei, nepoatele Maricai, stranepoatele lui Coste Stravici si Jurj Stravici, de a lor buna voie, de nimeni silite si nici invaluite si s-au impartit ale lor drepte ocine din ale lor drepte ocini urice si direase ce au avut bunii lor Jurj si Coste Stravici de la strabunul domniei mele Alexandru Voevod si de la Ilie si stefan voevozi si din diresele ce au avut baba lor Marusca de imparteala asijdere de la stefan Voevod si mama lor Nastea de imparteala de la Domnia mea, a lor sate anume Crivesti, Hotcesti si jumatate din Ravicani, partea din Crivesti si satul Gaureani. si s-a cazut in partea Maricai jumatate de sat Crivesti si satul Gaureani care este o seliste". Marusca, reiese ca, este bunica lui Jurj (Giurgiu) si Coste Stravici, aceasta, asa cum vom demonstra in continuare, detine pamanturi in mai toate satele actualei comune Strunga (cu exceptia satului Farcaseni si Cucova) avand acte de intarire de la stefan Musat I care a domnit inainte de 1400 in Moldova. Este evident ca Jurj (Giurgiu) Stravici detinea acte de intarire de la Alexandru cel Bun deci, in documentul de la 1401 ,,hotarul lui Giurgiu" nu se poate sa fi fost al acestui Jurj Stravici.

In documentul din 8 mai 1581 emis la Iasi, Iancu voievod, domnitor al Moldovei intareste urmasilor celor din documentul anterior: Ionascu, Buhus,, Ana si Anghelina, satele Crivesti, Hodcesti, Gaureni, Ravacani si Pietrisa: ,,Io Iancu voevod din mila lui Dumnezeu, domn al tarii Moldovei. Iata domnia mea, am dat si am intarit slugilor noastre Ionasco si fratelui sau Bonus si surorilor lor Anna si Anghelina cu copiii lui Patrasco, nepotii Marinii si stranepotii Martei dreptele lor ocine si dedine din privilegiul de danie ce au avut inaintasii lor Coste Stravici si Jurjea Stravici de la Alexandru Voevod cel Bun si de la Ilie si stefan Voevozi, din privilegiul de imparteala ce a avut bunica lor Marusca de la stefan Voevod cel Batran din privilegiul de intarire tot de la stefan Voevod cel Batran, satul Crivesti si satul Hocesti si satul Gaureni si jumatate din satul Ravacani, unde au fost Ravacanii si Pietrisul". Este mai mult decat evident faptul ca Marusca, bunica lui Coste si Jurj (Giurgiu) Stravici primeste de la Stefan I Musat document de intarire asupra satelor mai sus amintite, deci, vechimea acestor sate este cu mult inainte de 1400.

Documentul din 1609 (7117) iulie 24, emis la Iasi din porunca lui Constantin Movila, domnul tarii Moldovei, intareste lui Dumitru Buhus tinuturile pe care acesta le mosteneste de la tatal sau, Carstea Buhus, un urmas al acelorasi Coste si Jurj (Giurgiu) Stravici, si partile cumparate de mama sa Nastasia de la ceilalti mostenitori care aveau drepturi depline in aceasta zona. La finele documentului se face referire la niste tigani care sunt robi lui Dumitru Buhus.
"1609 (7117) Iulie 24, Iasi. Suret di ispisoc vechiu pe sirbie, de la Constantin Moghila voevod, domnu tarii Moldavii, scris de Arsenii Nebojatco, in Iasi din leat 7117 (1609), Iulii 24. Instiintare facim prin aceasta carte a noastra, tuturor cui vor cauta asupra ei, sau o vor auzi-o cetindu-sa, pentru acest adivarat sluga noastra, Dumitru, ficiorul lui Carstea Buhus, nepot lui Patrasco, stranepot a Maricai si a lui Bran si prestranepot a lui Costea Giurgea Stravici, cu a noastra mila, de i-am dat si i-am intarit lui de la noi, in pamantul nostru al Moldavii, a lui drepte ocini si mosii, din dresuri de imparteala ce-au avut mai sus numitii, mosii lui, de la Petru voevod, ce au fost mai inainte de noi, o a patra parte din sat de la Strunga si a patra parte din silistea Gaurenii si a patra parte din Ravacani si a patra parte din Hocesti, ce sunt in tinutul Romanului si a patra parte din giumatate din satul Ganestii, ci este in tinutul Carligaturii si din uric de impartala ce-au avut mosii lui, de la batranul stefan voevod, pe satul Ganestii. Drept aceia, ca sa-i fie lui si de la noi, cu tot venitul.

Si iarasi ii dam si ii intarim mai sus numitului slugii noastre, lui Dumitru, ficiorul lui Carstea Buhus, a lui drepte ocini si cumparaturi a tatalui sau, a lui Carstea Buhus, din ispisoc de cumparatura ce-au avut tatal sau, Carstea Buhus, de la acest Petru Voevod, din giumatate dintr-acelasi sat Crivestii, din partea din gios, o a treiilea parte si a tria parte din giumatate din satul Gaurenii si a tria parte din giumatate din satul Ravacanii si a patra parte din satul Hotcestii, ce ii este cumparatura a lui Carstea Buhus, de la Ilea fost parcalab si de la fratile sau, Udrea si de la Ion, ficiorii Marinii si de la nepotii lor, de la Toader si de la fratile sau, Costin si Ionasco si de la surorile lor: Sofica si Nastasiia, copii Voicai, fetii Marinii, toti nepotii Nastii, dintr-acelasi uric de imparteala, ce-au avut mosii lor de la Petru voevod, ce-au fost mai inainte. Drept aceia, ca sa-i fii lui si de la noi, cu tot venitul.

Si pentru aceia, asisderea au venit, inaintea noastra si inaintea tuturor boierilor nostri ai Moldovii, Lucuci si fratii lui, Dumitru si Vasilii si sora lor, Nastasiia, fiiciorii Anghelinii Alboe, nepotii lui Patrasco, stranepoti a Maricai si a lui Bran, prestranepoti a lui Costea si a lui Giurgea Stravici si s-au vandut a lor drepte ocini si mosii, dintr-acelasi de mai sus aratat uric, ce-au avut mosii lor, de inparteala, de la Petru voevod, ce-au fost mai inainte, din giumatate de sat din partea din sus, dintr-acelasi sat Crivestii, o a patra parte si cu loc de helestei si de mori, pe paraul Crivestilor si a patra parte din Gaureni si a patra parte din giumatate de sat din Hotcesti, ci le este lor mosie si o a patra parte dintr-aceiasi giumatate, ce le-au fost lor cumparatura de la Udrea stolnicel, ficiorul Marinii, nepot Nastii, ... pe aceiasi au vandut-o Nastasiii, giupanesii lui paharnic si ficiorului, lui Dumitru Buhus, drept sapte sute taleri de argint. si le-au platit lor deplin de catre Stetco armanu, cupet din Liov, pentru niste postav ci i le-au furat lui si au scos pe fratile lor, pe Lucuci, din inchisoarea temnitii, fiindca din rudile lor nu s-au aflat ca sa le plateasca capitile din inchisoarea temnitii, ce numai s-au aflat giupaniasa Nastasia si ficiorul ei, Dumitru Buhus si le-au platit capitile lor. Drept aceia, sa le fii lor si de la noi, cu tot venitul. si apoi, sculandu-se giupaniasa Nastasia, de a ei buna voe, au dat toate acele de mai sus numite parti de ocini, ce le-au fost cumparat ia, ficiorul sau, lui Dumitru Buhus, osabit de ceilalti copii a ei."

Intr-un document emis la Iasi, in 21 noiembrie 1632 (7141), Alexandru Ilias, intareste lui Dumitru Buhus, stapanirea pe toate tinuturile sale. ,,Io Alexandru Ilias Voda ... dam si intarim la al nostru boier Dumitru Buhus, al treilea logofat, a lui drepte ocini si mosii din ale lui drepte si adevarate privilegii ...satul Crivesti sub Strunga cu balti si cu mori si cu vii, si in acelasi hotar selistea Ravacani mai in jos de Pietris si selistea Gaureani si Hotcestii si a patra pateu din satul Movileni si selistea Badesti la Sarca..."

In doua documente fara veleat (an), dar care se presupune ca s-ar fi scris in jurul anului 1643-1644 (7150), intervine un conflict in ceea ce priveste hotarele satelor Crivesti si Pietris. Oamenii lui Grama Jidnicerul din Pietrisu sunt acuzati ca ar fi intrat abuziv peste pamanturile Crivestilor. in concluzie, in aceste documente se prezinta, practic, hotarnicia Crivestilor de langa Tg. Frumos. In Letopisetul lui Ion Neculce ne este prezentata arderea de catre poloni, in anul 1686, a curtilor boieresti din Crivesti si Habasesti:
,,Atunce au arsu lesii si tatarii multe curti boieresti la tara si la Iesi. Arsau in Lungani ..., in Tg. Frumos, in Crivesti, in Pietrisu, in Helesteni, in Habasesti, in Ruginoasa.. .". In Anuarul Episcopiei Roman din anul 1936 este amintita biserica de la Crivesti din anul 1778, reparata in anul 1895 si 1933, iar in Arhivele Basarabiei este mentionat catehismul din 1809 al Bisericii Sfantii Voevozi din Crivesti, pe atunci in judetul Roman.

In data de 17 noiembrie 1846 inceteaza din viata vornicul D. Buhus, fapt mentionat in revista Albina Romaneasca, intr-un articol scris in chirilica si franceza. "Vornicul Dumitru Buhus a decedat pe 17 ale acestei luni, in varsta de 42 de ani dupa o suferinta indelungata. Cu acest boier se stinge linia barbateasca a unei familii vechi care a existat in aceasta tara timp de 500 de ani. Funeraliile au avut loc cu mare pompa Duminica trecuta (21 noiembrie 1846) la biserica Barboi, iar trupul neinsufletit a fost depus la Crivesti in cavoul familiei". Crivesti este asezat pe deal. Are 112 familii sau 537 suflete din care 117 contribuabili, care locuiesc in 117 case. 32 de persoane sunt stiutori de carte. Populatia este romana cu exceptia a 5 familii de evrei; se lucreaza butnarie si carute ordinare; are o biserica de zid. Acest sat forma mai inainte o comuna, comuna Crivesti cu satele Gaureana si Movileni. Satul poseda o biserica din secolul al XVII-lea declarata monument istoric. Toponimul are la baza termenul de kriv = oblic, cot, stramb. Populatia sa era, in 1912, de 215 locuitori; in 1930 de 586 locuitori, in 1966 de 413 locuitori, iar in 1977 de 346 locuitori. Economia este agricola si zootehnica, existand cariere de gresii, unitati comerciale si de prestari servicii.  

 

GURA VAII

Sub aceasta denumire dateaza din 1964. Anterior acesteia purta numele de Gaureni si mai apoi Gaureana. Referitor la vechimea acestui sat elocvente sunt descoperirile de materiale arheologice datate in secolele X V, XVII-XVIII, materializate in Repertoriul Arheologic al judetului Iasi. In actul de intarire emis de Petru Voevod, la 4 aprilie 1545, apare clar mentionat ,,satul Gaureani care este o siliste". Silistea reprezinta o vatra de sat care, din motive necunoscute, si-a incetat pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, existenta. Cert este ca, inainte de aceasta data, a existat langa hotarul satului Crivesti, o vatra de sat cu numele de Gaureani.

In documentul din 1581 este mentionat satul Gaureni, dar este posibil ca la acea data acesta sa fiinteze ca siliste, deoarece, in documentul din 1609 apare sub aceasta denumire, denumire mentionata si in documentul din 1632. Deci, este putin probabil, ca in decursul a 28 de ani, acesta sa-si fi reluat existenta. Se pare ca satul si-a reluat activitatea in secolul al XVIII-lea, sub denumirea de Gaureana deoarece intr-o informatie din anul 1797 martie 25 este mentionata biserica, descoperindu-se si materiale datate in acest secol.
"Aceasta sfanta carte ce se cheama Minei am cumparat-o eu Constantin Stroescu dimpreuna cu fiul meu Gligoras Stroescu si am dat-o la o noastra Sf. biserica la Gaureana unde este hramul "Sf. Dimitrie", iar cine ar instraina-o de la aceasta biserica, fara de stirea noastra, sa fie sub blestemul sfintei biserici, in veci, ertaciune sa nu afle si acel ce ar vinde-o si acel ce ar cumpara-o. si s-au cumparat in zilele Prea Luminatului Alexandru Kalimah Voevod la veleat 1797 mart 25".

Gaureni (Gura Vaii) este situat pe valea dintre dealurile Gaureni si Holm. Are o populatie de 17 familii cu 100 de suflete, o biserica cu un preot si doi dascali, o scoala infiintata in anul 1859, frecventata de 25 elevi si al carui local e facut de stat a carui proprietate este si mosie. Populatia satului se ridica in anul 1966 la 49 locuitori, iar in 1977 la 136 locuitori.
 

FARCASENI

Este sat component al comunei Strunga, jud. Iasi, situat intre dealurile din stanga Siretului, pe valea paraului Farcaseni, la 7 km departare spre vest de statiunea climatica si turistica ,,Baile Strunga". Denumirea satului are la baza toponimul maghiar Farkas = lup, probabil dupa numele intemeietorului sau poate chiar dupa numele animalului salbatic. Acest toponim are o arie mare de raspandire in toata tara: Farcas - sat in comuna Reghin, jud. Vrancea; Farcasa - sat in comuna Rachitoase, jud. Bacau; Farcas - sat comuna in jud. Gorj etc.

Imprejurarea ca la Farcaseni sunt si locuitori catolici nu explica nimic din denumirea satului, pentru ca satul se numea Farcaseni cu mult inainte de asezarea catolicilor aici. Greu este de stiut prin ce imprejurare si cand toponimul Farkas a intrat in compunerea denumirii Farcaseni. Satul este foarte vechi. La 28 martie 1640 Vasile Lupu, impreuna cu Mitropolitul Varlaam, episcopul de la Roman Dosoftei, Anastasie episcop de Radauti si Gheorghe episcop de Husi si cu intreg sfatul boierilor tarii a daruit manastirii Trei Ierarhi din Iasi mai multe sate si mori, intre care, pe primul loc, se afla satul Farcaseni, din tinutul Roman, cu elesteu, sat domnesc care fusese pana atunci ascultator de targul Scheie. Dania a fost reintarita la 10 august 1660.

Plecand de la faptul ca satul Farcaseni a fost proprietatea manastirii Trei Ierarhi, impreuna cu satul catolic mai vechi, Rachiteni, este foarte probabil ca, la origine, catolicii din Farcaseni sunt colonisti adusi aici din Rachiteni, pentru a lucra pe mosia aceleiasi manastiri. Cu timpul, catolicii din Farcaseni s-au inmultit si au ocupat intreg satul care exista inainte de venirea lor aici. Relatia prefectului Misiunii, preot Ioan Hrizostamul Dejoannis, din 9 aprilie 1762, semnaleaza, pentru prima data in statisticile catolice, existenta catolicilor din Farcaseni sub forma Traeasseno. "... intorcandu-ma apoi la Rachiteni am mers spre nord si dupa o cale de trei ore am intalnit un satisor chemat Traesseno de zece case cu 54 credinciosi de care se ingrijeste ca si de celelalte sate preotul din Rachiteni..." Relatia prefecturii Misiunii, preot Iosif Bonaventura Berardi, din 30 mai 1814, spune ca la Farcaseni s-a construit biserica in anul acela (1814), dar nu avea cele trebuincioase pentru Sfanta Liturghie.

Pe locul bisericii din anul 1814 s-a construit o alta biserica, din valatuci, in anul 1872. ambele constructii au fost amplasate pe locul viran care este astazi jos, langa casa parohiala din Farcaseni. Biserica a fost reconstruita la inceputul perioadei interbelice din caramida (1922) pentru ca, in anul 1994 sa se ridice din temelii actuala biserica, ce impresioneaza prin maretie si arhitectura. in jurul anului 1900 satul apartinea comunei scheia si avea 145 familii cu 688 suflete, locuind in 180 case; dintre aceste familii, 120 erau catolice si numarau 480 de suflete. Populatia, in crestere, era: in 1912 de 750 locuitori; 1930 de 796 locuitori, in 1966 de 1457 locuitori, in anul 1977 de 1278 locuitori, in 1993 de 1857 locuitori.
 

CUCOVA

Este situat la vest de centrul de comuna, la distanta de 4 km, 1 km pe soseaua E 583 si 3 km drumul comunal Farcaseni. Este un sat relativ nou (secolul al XIX-lea) care s-a format in jurul unei carciumi (han) atestata documentar la 1835. Denumirea satului se pare ca provine de la Cuca = Varf de deal. In anul 1899 satul apartinea comunei scheia, avand o populatie ce era socotita, impreuna cu cea a satului Farcaseni, iar la 1912 avea 84 locuitori, in 1930 -119 locuitori, in 1966 - 240 locuitori, iar in 1977de 2141ocuitori.  

BRATULESTI

Acest sat este situat pe directia sud fata de centrul de comuna, la o distanta de 6 km de acesta. La originea numelui sta Bratu Viteazul, care se pare a fi identic cu Bratu Stravici. La multi boieri din tara, din secolul al XIV -lea si al XV-lea se da numele de Viteazul. Vitejii reprezentau un gen de armata de la tara, formata din vechi proprietari de pamant, boieri de tara, care si-au legat "porecla" de viteaz pe langa numele lor. La nimeni insa "porecla" nu a trecut la urmasi ci a ramas ca atribut specific persoanei lor, cu care se cita intotdeauna de urmasi. Astfel, satul si-a legat numele de acest Bratu Viteazul, luand denumirea de Bratulesti, insa nepotii, cand il pomenesc, renunta la numele de familie, care pare a fi Stravici.

Intr-un document din 1407 (6916) septembrie 16 Alexandru cel Bun daruieste bisericii "Sfintei Paraschiva" din Targul Romanului doua sate: Leucosauti a lui Bratianu si Bratu a lui Bratu Stravici. Se poate ca acest sat Bratu sa reprezinte vechea vatra de sat Bratulesti insa documentul ne informeaza ca, la aceasta data, printre boierii care alcatuiau divanul se numara si Bratu Stravici.

Din documentul emis la Suceava in 1491 ianuarie 7 reiese ca, la aceasta data, satul apartinea urmasilor lui Bratu Viteazul. "Din mila lui Dumnezeu noi stefan Voevod domn al tarii Moldovei, facem cunoscut cu aceasta carte a noastra tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi cetindu-se, ca pe aceasta adevarata sluga a noastra Mircea si sora lui Anusca si pe sluga noastra Lazar si fratii lui Dragota si Andrusco si surorile lor Neaga si Marina si pe sluga noastra Coste si sora lui Fedca si nepotii lor Toader si surorile lui Sofica si Nastea si fii lui Ivanco Varstatu si Stana, fiica lui Dragomir Casota si nepotii ei Ion si sora lui Fedca, fiii lui Dragomir Casota, nepotii lui Bratu Viteazul, i-am miluit cu deosebita noastra mila si le-am dat si le-am intarit in tara noastra, Moldova, ocina lor dreapta satele anume: Bratulesti si Fedelasani si la Carligatura Goestii si Varstatii ..."

Este cert ca Bratu Viteazul a trait pe vremea lui Alexandru cel Bun, caci nepotii sunt pomeniti in 1491, iar din text reiese ca privilegiile pe care acesta le-a oferit s-au pierdut in desele razmerite ce cuprinsesera tara pana la asezarea lungii domnii a lui stefan cel Mare. "... Iar a celor mai sus scrise sate, sa fie din toate partile pe vechiul hotar pe unde din veac a umblat. Iar diresele (privilegiile) ce au avut ei pe acele sate, de la bunul nostru Alexandru Voevod, si un alt privilegiu de la unchiul nostru de la Ilias Voevod, pe acele ei le-au pierdut cum e la stiinta domniei noastre si a boierilor nostri".

Se pare ca urmasii acestui Bratu Viteazul au trait indeaproape de marele voevod, caci el insusi afirma ca pierderea actelor ii este cunoscuta atat lui cat si boierilor sai, idee impartasita si de Gh. Ghibanescu in Surete si izvoade. Bratu Viteazul apare pentru ultima oara in documente in anul 1412 . In anul 1617 parti din sat apartineau lui Nestor Ureche marele vornic. 1617 aprilie 16 Iasi
"Ispisoc de la Radu voda ...dumnealui Ureche marile vornic ... am dat si am intarit a lui dripte ocine si mosii si cumparaturi si danii domnesti, toate satile cate are in tara domniei mele si de mosie si de cumparaturi ... si partea lui din sat din Bratulesti si giumatate di sat di Fedeleseni".

In anul 1807 patru carti a divanului intaresc stapanirea logofatului Costache Ghica printre care se numara si parti din mosia Bratulestilor care, la acea data, se afla in tinutul Bacaului . In anul 1898 satul Bratulesti numara 306 locuitori si 117 gospodarii. Populatia este romana, cu exceptia a doua familii de evrei. La mestesuguri se lucreaza rotaria . Populatia sa era in 1912 de 990 locuitori impreuna cu satul Fedeleseni, in 1930 de 1071 locuitori, in 1966 de 775 locuitori, in 1977 de 659 locuitori.
 

FEDELESENI

Satul Fedeleseni este situat in partea de sud a teritoriului administrativ al comunei Strunga, la distanta de 7 km fata de resedinta comunei pe culmea dealului cu acelasi nume. Satul Fedeleseni apare pentru prima oara in documentul din 1491 in care Stefan cel Mare intareste urmasilor lui Bratu Viteazul tinuturile din aceasta zona, dar se pare ca vechimea acestuia este anterioara acestui an. In documentul din 16 aprilie 1617 se mentioneaza ca, la aceasta data jumatate din satul Fedeleseni apartinea lui Nestor Ureche, marele vornic si este posibil ca cealalta jumatate sa apartina lui Nistor Baliste, asa cum reiese dintr-un document din 1643.

Se pare ca in secolul al XVIII-lea, in satul Fedeleseni exista un schit ce apartinea lui Niculai Pilat care, printr-un zapis din anul 1747 septembrie 12, impreuna cu sotia lui, Maria, il inchina episcopiei de Roman cu tot cu locul de prisaca din jurul schitului. In anul 1766 locuitorii din satul Fedeleseni intra in conflict hotarnic cu cei din Handresti, conflict mediat de catre sateni pe cale pasnica. Din anul 1772 avem informatia din care reiese ca, la aceasta data, exista o biserica ce apartinea lui Varlaam Gozandin din Fedeleseni41 posibil aceeasi biserica ce apare in documentul din 1809 sub numele de Sf. Nicolae si apartinea tinutului Romanului, din Ocolul de Sus. Biserica de lemn existenta asazi este trecuta in lista monumentelor istorice la nr. 24B 484.
 

HABASESTI

Satul Habasesti este situat in centrul teritoriului administrativ al comunei Strunga, in partea de sud fata de satul de resedinta, fiind legat de acesta prin soseaua E 583 pe distanta de 1 km. Este asezat pe un podis la izvoarele paraului Boca, iar numele provine de la intemeietorul sau, Habas, fiind atestata documentar din secolul al XV-lea (1483). Pe cuprinsul sau a fost descoperita o asezare sateasca cu 44 locuinte neolitice din mileniul II i. de Hr. Denumirea de Habasesti este relativ noua (secolul al XVII-lea) dar se pare ca anterior satul a purtat numele de "Sarbi".Aceasta denumire este posibil sa vina de la numele de familie Stravici, cu rezonanta sarba, care inca din secolul al XlV-lea detinea numeroase teritorii din zona actuala a comunei Strunga. Aici este posibil sa fi fost una din primele resedinte ale familiei Stravici care si-a pierdut numele din cauza lipsei mostenitorilor pe linie barbateasca, de-a lungul vremii.

Intr-un document din anul 1620 aprilie 13 emis la Iasi de catre Lupu logofat si cneaghina lui se intareste fiilor lui stefan Prajascu, fost vornic, Marica, Gheorghe si Ion dreapta lor ocina si cumparatura pe care acestia o au de la Irimia Voevod. "...Lupul logofat si cneaghina lui, Marica si fratii ei Gheorghe si Ion, fiii lui stefan Prajascu vornic, le-am miluit cu deosebita noastra mila si le-am dat si le-am intarit de la noi in tara noastra, Moldova, dreapta lor ocina si cumparatura din ispisocul de intarire de la Eremia Voevod satul Habasesti cu catunul lui... " Dintr-un document din 10 martie 1656 reiese ca o jumatate din satul Habasesti apartine lui Ion Habasescu in urma impartirii cu fratele sau Grigore in stapanirea primului intrand si casele boieresti. La 10 august 1709 fiul lui Ioan Habasescu, stefan Habasescu vinde jumatate din satul Habasesti lui Iordache Ruset. "Adica eu, stefan Habasescul parcalabul si cu sotia mea Axiniia, ... am vandut a noastra driapta ocina si mosie, giumatate de sat Habasesti si giumatate de sat Giurgesti, cu case, cu pivnite de piatra, cu helesteu si cu moara ... li-am vandut noi dumisale lui Iordachi Rusat vel vornic drept 500 lei, bani de argint, care acest sat este la Strunga, in tinutul Romanului si ni-au fostu ramas de la parintele nostru Ion Habasescul".
 

In anul 1686 satul este ars de catre trupele poloneze. Biserica din sat cu numele de Sf. Gheorghe a fost construita in anul 1762 de catre Iordache Milu si hatmanul Alexandru Scortescu, reparata in anul 1822 si 1923 se pastreaza la ora actuala in forma originala. La 15 februarie 1828 este mentionata numirea preotului la biserica din satul Habasesti: "Smerenia noastra prin dumnezeescu daru si puteare, a pre sfantului si incepatoriului savarsirilor Duh: da motivei tale preute Feodor Vranceane, de la biserica din satul Habasesti tinutul Romanului, a Eparhiei Episcopiei noastre..." In anul 1900 satul numara 92 de familii cu 435 locuitori, in anul 1912 - 562 locuitori, in 1930 - 662 locuitori, in 1966 - 648 locuitori, iar in 1944 - 614 locuitori.        

 

 INFORMATII DESPRE STATIUNEA BALNEOCLIMATERICA STRUNGA

Geologia si hidrologia localitatii a fost studiata inca din secolul trecut si datele existente lamuresc natura solului precum si originea apelor minerale. Studiul referitor la intreaga regiune cuprinsa intre Siret si Prut scoate in evidenta ca prin retragerea marii sarmatiene spre bazinul Marii Negre, intre rocile sedimentare au ramas retinute saruri a caror concentrare a fost mai mare in sarmatianul mediu. Apele de adancime, in contact indelungat cu aceste saruri, se mineralizeaza si in anumite imprejurari tectonice sau prin foraje apar la zi cu caracteristici fizico-chimice determinate de compozitia rocilor pe care le-au spalat in drumul lor subteran, in cazul apelor minerale de la Strunga, acestea apar la contactul dintre straturile complexului luto-nisipos si straturile mai profunde argilo-marnoase.

Caracterul principal de ape sulfuroase poate fi determinat de faptul ca marnele argiloase sarmatiene contin graunti de pirita si sub actiunea acidului carbonic se formeaza hidrogenul sulfurat. Printr-un proces similar se formeaza bicarbonatul de fier si prezenta fierulul in apele de la Strunga adauga unele calitati terapeutice. Gradul de mineralizare a acestor ape, cuprins intre 1,3 - 2,6 g%0 poate fi explicat prin dinamica apei subterane, aceasta avand o circulatie mai rapida si nefiind mult timp in contact cu formatiunile amintite, apare mai putin mineralizata, constituentii cei mai importanti fiind ionii de bicarbonat, calciu, sodiu, magneziu. Solul statiunii are la suprafata o patura de lut galben nisipos cu concretiuni calcare. Fiind inclinat, faciliteaza drenajul apelor meteorice si se evita stagnarile care impurifica aerul. incalzirea si racirea acestui sol se face mai incet, ceea ce contribuie la atenuarea diferentelor de temperatura intre zi si noapte. Clima statiunii Strunga este legata de asezarea geografica, relieful localitatii, vegetatia si structura solului; Pe glob statiunea se afla in preajma intersectiei meridianului de 27 grade Igt. E cu paralela de 47 grade 12 minute latitudine nordica, la o altitudine de 226 m.

Locul de amplasare a vilelor de locuit si a dotatiilor balneare se bucura de vecinatatea ocrotitoare a padurii si dealurilor care atenueaza viteza curentilor dinspre N si NE Atmosfera este linistita mai mult de 250 zile pe an, ceea ce permite ca odihna in aer liber sa se faca o perioada indelungata de timp. Expozitia statiunii spre E si S favorizeaza radiatia solara inspre verandele deschise, unde se poate practica aeroterapie si expunere la soare atat vara cat si iana.
 

Istoric

Materialul publicitar referitor la functionarea bailor Strunga, aparut dupa Primul Razbol Mondial, acrediteaza existenta bailor inca in anul 1812 precum si prezenta de pe atunci de vizitatori din toata Moldova si strainatate, utilizarea certa a apelor in scop medical se cunoaste din anul 1828, iar inceputurile practicii competente se situeaza intre 1830 - 1834, cand doctorul Zotta face indicatii terapeutice, A. Abrahamfi executa primele analize chimice, iar ,,Societatea de medici si naluralisti" din Iasi face recomandari de studii si cercetari. Conditiile de deservire erau in acea perioada cu totul improprii, dupa cum mentioneaza un martor ocular - scriitorul C. Negruzzi - care viziteaza localitatea in anul 1837. Anastasie Fatu, unui din cei mai luminati protagonisti ai balneoterapiei de la mijlocul secolului trecut, a influentat remarcabil prin recomandarile si opera sa stiintifica dezvoltarea statiunii Strunga. in anul 1880 Inge Robert, fost arnaut al domnitorului Mihail Sturza isi vinde mosiile pentru a realiza la batranete prosperitatea unui monumental stabiliment de bai intr-o poetica si incantatoare padure a Romaniei. Pentru timpurile de atunci opera sa constituia un mare progres. Construise un hotel cu doua etaje, un hotel mai mic pentru vizitatorii saraci, mai multe vile si o cladire de bai corespunzatoare, cu ape sulfuroase si hidroterapie. in 1890 baile trec in proprietatea prof. dr. Manolescu care le administreaza pana la Primul Razboi Mondial, cand intreaga statiune este distrusa si se reface cu multa greutate. in 1930 Strunga ofera vizitatorilor toate cerintele unei statiuni moderne, avand pe langa cladirea bailor - hoteluri, doua restaurante, cazinou, sala de concerte, cinematrograf, etc. La sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial, statiunea afandu-se pe linia de fortificatii Pascani este din nou distrusa. Parcul a fost desfiintat si nici o constructie nu s-a pastrat in buna stare. Distrugerea cazematelor aflate in perimetrul extern de protectie al izvoarelor a cauzat perturbari hidrografice si majoritatea surselor s-au colmatat. in 1950, prof. M. Sturza elaboreaza in cadrul Institutului de balneologie din Bucuresti proiectul unui grandios sanatoriu balnear, dar greutatile economice impiedica orice valorificare. in 1953 dr. V. Bejan, impreuna cu dr. C. Boisteanu medicul teritorial, realizeaza prin I.M.S. Roman un proiect limitat de amenajare, se decolmateaza izvoarele, se construieste un pavilion balnear cu 12 cazi, o centrala termica, patru pavilioane de locuit cu o capacitate de 60 paturi si se reamenajeaza parcul statiunii. Treptat se aduc imbunatatiri administrative si peisagistice, iar prin contributia stiintifica a unor cercetari se intocmeste documentatia de baza necesara extinderii practicii balneare. Astfel, prof. dr. N. Macarovici si dr. V. Bejan, in studiul privind structura geologica a Moldovei intre Siret si Prut, aduc unele elemente in cunoasterea genezei apelor minerale din aceasta regiune cu referire la izvoarele de la Strunga. Prof. dr. I. Gugiuman si prof. Gh. Nastase furnizand material geografic si climatologic, au contribuit la cunoasterea posibilitatilor de extindere si permanentizare a statiunii. InstitutuI de balneologie din Bucuresti a efectuat in doua randuri analiza completa a tuturor izvoarelor existente. Colectivul de balneologie al Policlinicii municipiului Iasi a realizat patru studii privind actiunea apelor minerale utilizate in cura interna, sub forma de bai si aerosoli. Dr. E. Cociasu si colaboratorii de la Institutul de balneologie Bucuresti, au precizat prin studii experimentale unele efecte asupra stomacului si cailor biliare. Prof. Gh. Creteanu si colaboratorii au contribuit la cunoasterea actiunii izvorului nr. 7 asupra secretiei si motilitatii stomacului la persoane sanatoase si la bolnavi cu gastrita cronica.
 

Factori terapeutici

Analizele chimice efectuate in secolul trecut comparate cu cele efectuate mai recent arata ca apele de la Strunga sunt sulfuroase, bicarbonatate, slab sulfatate, magneziene, calcice, sodice, hipotone, atermale. in decursul timpului nu au avut loc variatii importante ale principalilor constituenti chimici. Prima analiza a fost facuta in 1834 de farmacistul A. Abrahamfi, a doua in 1856 de dr. Th. Stenner, a treia de dr. S. Konya la 1889 si cea de a patra de dr. A. Saligny in 1893. Cele mai recente analize executate de Institutul de balneologie dateaza din anii 1953 si 1966. Climatul statiunii are un caracter de crutare rezultat din intrepatrunderea caracteristicilor climatului de coline si a elementelor protectoare reprezentate de vecinatatea padurii si a inaltimilor. Instalatiile existente erau: pentru bai calde cu apa minerala , sectie completa de termo-hidroterapie , dotatii de electroterapie , instalatii pentru aerosoli si inhalatii de camera , buvete pentru cura interna.     

 

 ISTORIA PAROHIEI STRUNGA

Nu cunoastem o data exacta a infiintarii unei asa-zise parohii a comunei Strunga, dar avem certitudinea existentei ei prin faptul ca au existat biserici si schituri pe teritoriul comunei din vremuri stravechi si din convingerea ca pe langa fiecare curte boiereasca sau fiecare boier avea legaturi cu preotii slujitori din vremea lor pentru a le implini nevoile lor spirituale. in decursul istoriei, Parohia Strunga a cunoscut multe schimbari de teritoriu, cele mai vechi informatii avandu-le din revista periodica eclesiastica Biserica Ortodoxa Romana din 1891 gasita in arhiva Episcopiei Romanului, intrucat documentele mai vechi s-au pierdut in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial. Astfel, Parohia I Strunga, apartinand Protopopiatului II Roman, "Plasa Siretiu de sus", Judetul Roman, se compunea din catunele urmatoare in numar de sase: a) Strunga. Aici e resedinta comunei , b) Bratulesti, c) Fedeleseni , d) Habasesti , e) Crivesti , f) Movileni. Numarul capetelor de familie ortodoxa in parohia Strunga se ridica la 375, iar suflete 1157.

Biserici Ortodoxe sunt cinci:
1) Sf. Nicolai, din satul Bratulestii. Acesta Biserica este facuta in anul 1847, de catre D-nul Vel. Postelnic Costache Burghelea, proprietarul din vechime al mosiei Bratulesti si este facuta pe dinauntru cu valatuci si pe dinafara captusita cu caramida. Pe o piatra deasupra usii la intrare se gaseste o inscriptie: "Acest sfant a lui Dumnezeu lacas s-a facut si s-a infrumusetat spre pomenirea roabei sale, Postelniceasa Ecaterina Burghelea nascuta Danu, la anii de la Christos 1847, Sept. 14". in fata catapetesmei este icoana Maicii Domnului, imbracata peste tot cu argint, avand aceasta inscriptie: "Toata nadejdea noastra spre tine o punem Maica lui Dumnezeu, pazeste-ne pre noi sub sfant acoperamantul tau; cu cheltuiala robilor lui Dumnezeu Marelui Postelnic Costache Burghelea si a sotiei sale Ecaterina, spre vecinica lor pomenire, a fiilor lor si a tot neamul. An 1852, luna Februarie". Fondatorii bisericii au dotat-o cu toate cele necesare serviciului: Sf. vase, carti, vesminte preotesti si diaconesti, de stofa. Chiar daca biserica a fost rezidita din temelii, asa cum vom vedea mai departe, icoana Maicii Domnului de care s-a amintit se pastreaza si astazi. Biserica din Bratulesti avea pamant-dupa legea rurala, 8 falci si jumatate.
2) Biserica cu serbarea Sf. Nicolai din catunul Fedeleseni, in stare buna, este facuta in anul 1724, de lemn, avand o inscriptie pe o scandura, in peretele pridvorului. Acesta inscriptie nu se mai poate acum descifra. Se spune, ca biserica e facuta de locuitorii razesi din acest sat. Are doua falci de pamant, date de parohieni pentru cler. Preotul slujitor al bisericilor din Bratulesti si Fedeleseni e V. Manoliu, seminarist gr.I si care isi are locuinta sa in satul Bratulesti.
3) Sf. M. M. Gheorghe. Aceasta Biserica, de zid, din satul Habasesti este facuta la anul 1800 de catre Banul Iordache Millo si Maria Vorniceasa. Biserica poseda dupa legea rurala 17 falci pamant.
4) Biserica Sfintii Voevozi din catunul Crivesti de zid, situata in gradina caselor proprietatilor mosiei, facuta in anii 7150 (1641) de T. Buhus si sotia sa Ilinca. Modul de intretinere a ei lasa de dorit. Pe o piatra mare, din afara de Biserica, pusa pe mormantul ctitorilor, se gaseste o inscriptie, in versuri, compusa de C. Negruzzi: "Din nobila tulpina, familie slavita Roman adevarat / Eu singur ramasesem, cand moartea cea cumplita / Cumplit m-a secerat. si vita Buhusasca, uscata se reteaza / De acum de pe pamant Apune si se stinge a ei cea de apoi raza / Cu mine in mormant. 0, scumpa mea sotie, ce ai ramas in lume / in jalnic vaduvit Adu-ti ades aminte, de al sotului tau nume / Ce atata l-ai iubit. Tu ce mi-ai fost in viata, coroana de credinta / si de amor duios. Singura mangaiere, in lunga suferinta / Pe patul dureros iti las adio vesnic, iar Domnul a sa mila / Reverse asupra ta si sufletu-mi din ceruri, privindu-te copila Te-a binecuvantat". Apoi, tot pe aceasta piatra urmeaza: "Vornicul Dimitrie Buhus, nascut la anul 1806, s-a savarsit din viata la anul 1846, Noembrie 11". Biserica are 17 falci pamant.
5) Adormirea Maicii Domnului. Aceasta biserica, din catunul Movileni e in stare buna, facuta din valatuci si captusita pe dinafara cu tabanuri. Nu are veleat. Pe clopot este anul 1812. Biserica din Movileni, nu are pamant-dupa legea rurala, fiind sat razasesc. Preotul oficiant bisericilor din Crivesti, Habasesti, Movileni si care ingrijeste la trebuintele religioase pe locuitorii ortodocsi din aceste sate e Gh. Popescu, seminarist gr. I, avand resedinta in catunul Crivesti. Dintr-un registru de stat personal mai aflam ca preotul Gh. Popescu s-a nascut in anul 1857, a fost hirotonit in 1878 si a incetat din viata la data de 5 mai 1916, fiind inregistrat in registrul episcopiei la nr.6721/1916. Din acelasi stat de personal mai aflam si numele a doi cantareti de la aceasta parohie, Ioan Bordianu, cantaret I, nascut in 1871 si Gh. Ungureanu, nascut in 1882, care a demisionat. in randul cantaretilor mai apar numele lui Ioan Gh. Popescu si Gh. Popescu, cantaret II.

In anul 1900, Sfantul Sinod voteaza modificarea unor parohii, conform Legii nr. 93/1900, astfel incat satele Crivesti si Movileni se separa de Parohia Strunga. intr-un tabel al parohiilor urbane si rurale din eparhia Sfintei Episcopii a Romanului, asa dupa cum s-au modificat si votat de catre Sf. Sinod din anul 1900, Parohia Strunga apare la nr. crt. 277 (in tabelul Legii 93 apare la nr. 2060) cu biserica Sf. Gheorghe din Habasesti - avand sub ascultare si pe credinciosii din satul Strunga - si doua filii, ambele cu hramul Sf. Nicolae, din Bratulesti si Fedeleseni, iar la nr. crt. 236 (in tabelul Legii 93 apare la nr. 2061) apare noua parohie Crivesti cu biserica parohiala Sf. Voievozi - avand sub ascultare si pe credinciosii din satul Gaureana - si o filie cu hramul Adormirea Maicii Domnului din satul Movileni. Aceasta separare dateaza probabil inca din noiembrie 1893 cand avem numirea unui nou preot pentru parohia Strunga in persoana Pr. Simionescu Gheorghe, iar la Crivesti pastoreste in continuare Pr. Gh. Popescu care a incetat din viata pe 5 mai 1916, cum am amintit mai sus. La aceeasi concluzie ne duce si tabelul amintit intrucat ambele parohii sunt trecute in randul parohiilor nemodificate, atata timp cat acelas tabel cuprinde si multe parohii modificate sau nou infiintate, cum este, de exemplu, Parohia Elisabeta Doamna cu hramul Pogorarea Sf. Duh si filia Sf. Vasile (capela cimitirului) decretata parohie prin Decretul Regal nr. 4457 din 1 dec. 1899, publicat in Monitorul Oficial nr. 206 din 12 dec. 1899, p. 7076.

Aceeasi componenta a parohiilor o intalnim in Anuarul Episcopiei Roman din anul 1909-1910. E amintita din nou biserica parohiala din satul Habasesti, cladita insa in 1762, nu la 1800 cum a fost amintita mai sus, reparata la 1889, dar in rea stare. Acelasi an de ctitorie, 1762, apare si intr-un borderou din anul 1932, care cuprinde bisericile din judetul Roman mai vechi de anul 1850, borderou alcatuit ca urmare a unei adrese cu nr. 972/1932 (la nr. 28, parohia Strunga cu biserica parohiala Sf. Gheorghe, ctitorita de hatman Scortescu). in acelasi borderou apar si bisericile din Bratulesti - Sf. Nicolae, ctitorita la 1700 - la nr. 8 si Crivesti - Sf. Voievozi, ctitorita la 1778 de logofatul Matei Buhusi - la nr.17, dar si o filiala apartinand tot de Crivesti, fara a-i cunoaste hramul, ctitorita la 1821 de Ioan Buhus si Sturza, probabil cea din catunul Movileni). Biserica din Bratulesti, din valatuci, cladita in 1847, fusese reparata in 1900, iar in satul Fedeleseni e amintita aceeasi biserica din lemn, cu hramul Sf. Nicolae. Preotul slujitor era Simionescu Gheorghe, nascut la 3 februarie 1863, avand ca studii Seminarul inferior si care fusese numit in aceasta parohie la 1 noiembrie 1893. Pe acelasi preot il gasim si intr-o lista a parohiilor Episcopiei Romanului din anul 1900 la nr. 72. Pr. Simionescu Gheorghe a murit soldat la 2 septembrie 1920, iar osemintele au fost aduse si ingropate in curtea bisericii Habasesti de fiul sau, Pr. Petru Simionescu, asa dupa cum reiese din inscriptia de pe cruce.

Acelasi preot aduce la cunostinta Prea Sfintitului D. D. Ioanichie al Romanului, prin adresa nr. 37 din 6 august 1898, inregistrata la Episcopie cu nr. 690 din 8 august 1898, faptul ca primise ordin si amenintari de la conducerea locala sa iasa in intampinarea regelui intr-o zi de duminica. Pentru frumusetea si acuratetea textului, il redau aici in intregime:
"Inalt Prea Sfintite Stapane, un fapt trist petrecut in comuna Strunga, judetul Roman imi impune datoria de-al supune la cunostinta Prea Sfintiei Voastre, deoarece, mi se pare ca atinge prestigiul si autoritatea Prea Sfintiei Voastre ca Episcop al Eparhiei Romanului. in ziua de 26 Iulie a.c. s-a primit un ordin telegraphic de la autoritatea civila adus la cunostinta mea de Primaria Comunei Strunga, prin care ne ordona ca in numita zi si la opt ore dimineata sa fiu la scheia, pentru ca impreuna cu domnii Primari sa ies intru intampinarea M. S. Regelui la gara Mircesti. Fiindca in numita zi era Duminica si trebuia sa savarsesc Sf. Liturghie, fiindca nu primisem nici un ordin de la Chiriarhie in acest sens, m-am gasit in fata unei inponciseri de datorii si m-am intrebat: pe care din ambele datorii sa o implinesc caci pe amandoua in acelasi timp nu se puteau implini? Mi-am zis: sa las Sf. Liturghie nesavarsita si sa plec la scheia? Dar n-am primit nici un ordin de la Chiriarhie, care singur ar fi valabil. Sa plec la ordinul autoritatii civile, cum poruncea D-ul Primar, aruncand amenintari pe la poarta casei mele, fiindca ma dusesem sa slujesc? Dupa cat stiu Sf. Canoane si legile bisericesti si omenesti nu dau autoritatii civile dreptul de a ordona preotului de a parasi Sf. Liturghie, caci in cele interne ale bisericii numai autoritatea cea mai inalta bisericeasca, Sf. Sinod si Prea Sfintia Voastra au dreptul sa ordone. Daca s-a ordonat sa se lase slujba bisericii Duminica, oare nu s-a incalcat in sfera atributiunilor Prea Sfintiei Voastre? Mi se pare ca s-a incalcat si de aceea am raportat onoratului Protoiereu al urbei Roman cu raport nr. din august a. c. si Prea Sfintiei Voastre caci ca paroh conscin de datoriile mele, voi apara drepturile si autoritatea Prea Sfintiei Voastre de orice incalcare, de oriunde ar fi venita.
Cum am dezlegat imponcisarea de datorii? Am lasat Sf. Liturghie si am plecat ca sa fiu la opt la scheia? Nu, Prea Sfintite Stapane, caci pretinsul ordin era fara putere pentru mine caci nu era legitim in obarsia lui, fiindca numai Chiriarhia poare dispune in cele interne ale bisericii. Am primit ordinal ca o simpla invitare, cu toate amenintarile ce continea, am liturghisit si apoi m-am dus inaintea M. S. Regelui pentru a satisface sentimentele de respect si iubire ce am pentru capul Statului, iar nici de cum de frica amenintarilor. Cred Prea Sfintite Stapane ca am lucrat conform cu legea divina si omeneasca. M-am condos de cuvintele S-tei Evanghelii ce zice: "Dati Cezarului cele ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu". Nu toti au lucrat astfel, ci unii indusi in eroare poate de ordin poate de amenintari, nu au slujit in acea Duminica, cum s-a intamplat la Crivesti si Rediu si au plecat dimineata pentru a se conforma literei ordinului si a face suita D-lui Primar. Ceea ce-i curios, Prea Sfintite Stapane, e faptul trist, dar adevarat, ca dupa ce se risipesc preotii de la slujba in zilele de sarbatoare fara a poseda acest drept, apoi D-nul Primar isi permite amenintari la adresa preotilor care nu se preteaza lesne la ordinele si la priciile d-sale. Asa mi s-a intamplat si mie, caci in nota trimisa zice: "ca in caz de ne urmare va voi raporta la locul competent". Aceste cuvinte lasa a se intelege ca ar avea dreptul si puterea de a raporta, ceea ce nu-i exact. Sper Prea Sfintite Stapane, ca ne veti apara de amenintari, ba chiar veti interzice de a ne mai ameninta pe viitor d-l Pimar, caci suntem subalternii Prea Sfintiei Voastre, iar nu a d-sale. Faptul petrecut ridica o chestiune de drept pe care numai P. S. Voastra aveti dreptul sa o restabiliti. Iata chestiunea in toata simplitatea ei: cine are dreptul si datoria a conduce biserica si a ordona in cele interioare? Numai P. S. Voastra si Sf. Sinod sau si autoritatea civila? Cine poate ordona preotului sa slujeasca sau nu in Duminici, Prea Sfintia Voastra si Sf. Sinod sau si D-l Prefect, Subprefect si Primar?

Cred ca numai P. S. Voastra si Sf. Sinod aveti acest drept; totusi faptul petrecut Duminica 26 Iulie in comuna Strunga pare a dezminti credinta mea. Respectos, va rog, sa binevoiti Prea Sfintite stapane a dispune a ni se comunica ordine in aceasta privinta, ca sa stim ce norma sa urmam in chestiunile de aceasta natura. Sper ca in calitate de primul invatator al acestei Eparhii veti deslega chestiunea si lumina se va face. Aceste Prea Sfintite Stapane cu tot respectul le supun la cunostinta Prea Sfintiei Voastre, ramanand al Prea Sfintiei Voastre devotat fiu spiritual si umil serv."      

Nu cunoastem raspunsul dat de Prea Sfintia Sa, dar avem confirmarea luarii la cunostinta a acestor lucruri din faptul ca a semnat aceasta instiintare in data de 8 august. In 1902, dintr-un tablou cu nr. 650 din data de 31 mai cu preotii supranumerari din judetul Roman infirmi sau batrani care nu pot primi titlul de parohi, aflam numele unui alt preot slujitor al Parohiei Strunga, Vasile Manoliu, avand patru clase seminariale, de 52 de ani, caruia ii lipseau cateva burice de la degete si care primeste binecuvantarea Prea Sfintitului Episcop prin ordonanta nr. 624/1902 de a sluji fara adaos la aceste degete. A slujit probabil pana in 1914 cand, la 21 decembrie intalnim un nou preot slujitor in persoana Pr. Icon. Th. Popovici.

In luna mai a anului 1923, prin referatul nr. 24 trimis protopopului de Roman aduce la cunostinta despre alcatuirea unui Comitet pentru strangerea de fonduri necesare repararii acoperisului si a tencuielii exterioare a bisericii din Habasesti. Protopopiatul, prin adresa cu nr. 335 din 11 mai 1923 si inregistrata la episcopie cu nr. 648 din 12 mai acelasi an, cere aprobarea P. S. Sale Ilarion pentru ca acest comitet sa functioneze legal. Prea Sfintitul semneaza aprobarea in coltul din dreapta sus. Nu cunoastem insa din acest referat numele preotului slujitor, dar in acelasi an 1923, la 13 iunie, intalnim un alt preot slujitor la Parohia Strunga, I. I. Danila, care, prin referatul nr. 34 inaintat Protoieriei Judetului Roman, inregistrat cu nr. 771 din 15 iunie, cere aprobare pentru daramarea bisericii vechi si construirea uneia noi in satul Bratulesti. Probabil tot el a fost cel care a luat si hotararea repararii bisericii din Habasesti. Iata textul acesteia:
"Prea Cucernice Parinte Va rugam a interveni pe langa P. S. Episcop pentru a ni se da aprobare in urmatoarea chestie: in satul Bratulesti, aceasta parohie, este o biserica inchisa, in stare de ruina. Pe loc e nevoie a ridica o biserica noua al carei plan l-am si inaintat spre aprobare. Pentru economie de material voim a darama biserica in chestie , care nu-i monument istoric - e de la 1847 - n-are zugraveli, picturi murale, n-are nici un aspect estetic, in sfarsit, nu se deosebeste mult de o casa. Din materialul scos - e din valatuci, caramida si piatra - s-ar putea intrebuinta cu folos pentru biserica noua, pe care o punem in lucru vara asta. Afara de acestea, biserica amintita e atat de darapanata incat nici vorba a putea scapa iarna ce vine de fatalitatea intemperiilor. De aceea, in consideratia celor de mai sus, credem ca si P. S. Episcop va aproba concluziile noastre, ca sa putem incepe cu un ceas mai devreme cladirea cea noua a Sf. Lacas."

La 15 iunie, Protoieria Roman prin adresa nr. 495, inregistrata la episcopie cu nr. 824 din aceeasi data, inainteaza episcopului Lucian spre aprobare planul si devizul de lucru in dublu exemplar pentru construirea bisericii din satul Bratulesti, comuna Strunga, pentru care P. Sfintitul semneaza aprobarea pe aceeasi pagina.

In data de 28 iunie 1923, Protopopiatul Roman, prin adresa nr. 495, inregistrata la episcopie cu nr. 946 din aceeasi zi, aduce la cunostinta episcopului Lucian despre mersul greoi al lucrarilor la biserica din Bratulesti si cere binecuvantare pentru prelungirea pantahuzei (lista de subscriptie pentru str (lista de subscriptie pentru strangerea de bani in vederea construirii sau repararii unei biserici) pe timp de un an:
"Prea Sfintite Stapane Parohul Parohiei Strunga acest judet, cu raportul nr. 38 a. c. face cunoscut ca pentru construirea bisericii filiale din satul Bratulesti, comuna Strunga, este nevoie de suma de 300.000 lei, pana in prezent de la locuitorii din sat si cu pantahuza s-a strans suma de 90.000 lei, pentru restul sumei de 210.000 lei, necesara pentru aceasta construire, parohul cerand prelungirea pantahuzei, ce a fost acordata de Sf. Episcopie, pe termen de un an, pentru suma de 210.000 lei avand ca purtatori: Iordache C. Huminuc, Gh. V. Maxim si N. Dimitriu. Cu cel mai profund respect supus cunostintei Prea Sfintiei Voastre aceasta rugandu-va smerit sa binevoiti a aproba cererea parohului. Sunt al Prea Sfintiei Voastre prea plecat si prea supus servitor Protoiereu"
Semnatura Episcopul Lucian semneaza aprobarea pe aceeasi pagina, in coltul din dreapta sus, specificand si timpul de un an pentru aceasta pantahuza, iar pe verso aflam si textul acesteia:
"Lucian, cu mila lui Dumnezeu Smeritul cap al Eparhiei Romanului, in vederea raportului nr. 495 a. c. a Protoiereu a Jud. Roman, care ne arata ca pentru construirea bisericii filiale din satul Bratulesti parohia Strunga mai este nevoie a aduna suma de 210.000 lei doua sute zece mii lei, cerand a aproba prelungirea prezentei condici de mila pe timp de un an, spre a se aduna suma mai sus mentionata,, Noi avand in vedere cele de mai sus, aprobam prelungirea prezentei condici de mila pe timp de un an de zile cu incepere de la data acestei pastorale si invoim ca purtatori ai ei pe enoriasii: Iordache C. Huminuc, Gh. V. Maxim si N. Dimitriu din acea parohie cu indatorirea de a se conforma intru totul regulamentului transcris la inceputul condicei. Spre acest sfarsit, parinteste indemnam pe toti fiii nostri duhovnicesti din eparhia noastra de a veni in ajutorul acestei biserici cu ce vor putea pentru care le trimetim Arhiereasca binecuvantare. Data la resedinta Noastra Episcopala din Roman, anul 1923, luna iulie 31."

Urmeaza numarul de inregistrare 1231 din 31 iulie 1923. In luna urmatoare, la 16 august, prin raportul nr. 603, inregistrat la episcopie cu nr.1258 in aceeasi zi, Protopopiatul cere binecuvantare pentru punerea pietrei de temelie a acestei biserici:
"Prea Sfintite Stapane Parohul parohiei Strunga prin raportul nr. 52 a. c. arata dorinta Comitetului pentru radicarea bisericii filiale din satul Bratulesti, Parohia Strunga, ca in anul acesta sa inceapa lucrarile de construire a bisericei, pentru care a facut toate pregatirele necesare. in consecinta, roaga pe Prea Sfintia Voastra de a da binecuvantare pentru punerea petrei fundamentale, pentru data pe care veti binevoi a o fixa Prea Sfintia Voastra. Sunt al Prea Sfintiei Voastre prea plecat si prea supus servitor, Protoiereu Pr. Butnaru" In partea dreapa sus, pe aceeasi pagina, Prea Sfintitul Lucian consemneaza:
"Se aproba si dam binecuvantare pentru punerea petrei fundamentale a Bisericei filiale din satul Bratulestii, parohia Strunga, in ziua ce se va fixa de Protoiereu in intelegere cu Comitetul."
Din pacate nu am gasit vreo alta fila din care sa rezulte ziua hotarata pentru sfintirea pietrei de temelie si inceperea lucrarilor la aceasta biserica, dar stim sigur ca biserica a fost ridicata in anii urmatori si a primit hramul "Adormirea Maicii Domnului", probabil in cinstea icoanei Maicii Domnului ferecata in argint de care am vorbit mai sus, pastrata si astazi.

La 18 iulie 1924 protopopul de Roman, prin adresa nr. 526 inaintata aceluiasi episcop Lucian, inregistrata de Sf. Episcopie cu nr. 1406 in aceeasi zi, cere binecuvantare pentru a putea inchide biserica parohiala din satul Habasesti intre 20 iulie si 2 august, timp necesar pentru a se putea varui in interior, asa cum ceruse mai inainte preotul paroh prin raportul nr. 37 din acel an. Eiscopul aproba cererea in aceeasi zi. Acelasi protoiereu, prin adresa nr. 790 din 9 octombrie 1924, inregistrata la episcopie cu nr. 1991 din aceeasi zi, aduce la cunostinta episcopului ca lucrarile de reparatie la biserica s-au incheiat, asa cum parohul anuntase prin referatul nr. 63 din acelasi an, drept pentru care cere repectuos binecuvantare pentru redeschiderea ei. Episcopul Lucian da rezolutia pe aceeasi foaie, in coltul din dreapta sus: "Biserica din cotuna Habasesti, Com. Strunga, se va redeschide de noi insine in ziua de 19 octombrie 1924, Duminica" si se semneaza. Probabil in acea duminica s-a savarsit la Habasesti Sf. Liturghie arhiereasca.

Nu stim exact momentul despartirii satelor Bratulesti si Fedeleseni de Parohia Strunga, dar in Anuarul Episcopiei Romanului din 1936, Parohia Strunga apare numai cu satele Strunga, Habasesti si, mai nou, satul Cucova. Anuarul ne aminteste de biserica parohiala Sf. Gheorghe din Habasesti, construita din piatra si caramida la 1762 de boierul Iordache Milu si terminata de Hatmanul Alexandru Scortescu, fost proprietar, mort de holera la 1810 si sotia sa Profira; a fost reparata la 1822, 1923 si e in stare buna. Parohia avea si 12,5 ha de pamant in folosul personalului si alte 12,5 ha arendabil. E amintita pentru prima oara si casa parohiala, in stare foarte buna. Preot paroh era Th. Popovici cu seminar gr. II, nascut la 20 februarie 1892 si preot din 21 decembrie 1914. A primit distinctiile de "Iconom Stavrofor" si "Coroana Romaniei" in grad de cavaler; este inmormantat in curtea bisericii, pe cruce fiind scris anul decesului 1950. Biserica avea cantaret pe Vasile Luchian, nascut la 15 martie 1884, cu scoala de cantareti, decedat la 24 august 1917, inmormantat in curtea bisericii. V. Luchian semneaza pe un Octoih tiparit la 1890 si cumparat de Pr. Gh. Simionescu si Vasile Postolache (epitropul bisericii) in anul 1898:" Am fost numit cantaret de strana I la aceasta parohie in anul 1908 unde am slujit pana in anul 1944 luna aprilie, ziua 1." Parohia avea in total 245 de familii cu 967 suflete.      

 

 Proprietatile Parohiei Strunga

Le putem observa foarte bine dintr-un plan al terenurilor bisericesti din anul 1930 descoperit la Directia Judeteana Neamt a Arhivelor Statului. Asfel, Parohia Strunga avea in acel an un total de 40,8426 ha teren, impartit asfel: 1. Cimitir Fedeleseni 0,1923 ha; 2. Biserica Fedeleseni 0,1665 ha , 3. Arabil Habasesti 25,9302 ha , 4. Fanat Habasesti 2,2413 ha , 5. Cimitir Habasesti 0,2417 ha , 6. Arabil Bratulesti - la nord de sosea 9,0937 ha , 7. Arabil Bratulesti - la sud de sosea 1,1108 ha , 8. Cimitir Bratulesti 0,2708 ha , 9. Biserica Bratulesti 0,2257 ha , 10. Cimitir Cucova 0,0663 ha , 11. Cimitir Strunga 0,2880 ha , 12. Biserica Habasesti 0,4516 ha , 13. Gradina Habasesti 0,4097 ha , 14. Casa Parohiala Habasesti 0,1540 ha.

Din Cazierul Parohiei Strunga de la Directia Judeteana Neamt a Arhivelor Statului reiese ca provenienta acestor terenuri este de la improprietarirea din anul 1864. aceleasi suprafete le gasim si in certificatul de proprietate eliberat de Primaria Comunei Strunga la data de 27 mai 1946, in urma adresei cu nr. 31 din acelasi an trimisa de parohie si inregistrata cu nr. 957/1946 la primaria comunei. Asfel, bunurile parohiei sunt descrise cu suprafata si vecinii fiecareia:
1. Curtea bisericii ci hramul "Sf. Gheorghe" din satul Habasesti, in suprafata de 0,4516 ha, megiesita la E si N cu gradina si curtea casei parohiale, la V cu fosta proprietate a d-nei Rodica Tacu si la S cu drumul satului;
2. Curtea si gradina casei parohiale in suprafata de 0,5637 ha, megiesita la E cu mostenitorii familiei Petrieocu, la V cu curtea bisericii si fosta proprietate a d-nei Rodica Tacu, la N cu fosta proprietate a d-nei Rodica Tacu, iar acum a locuitorilor Neculai stefan si Vasile Luchian si la S cu drumul satului;
3. Cimitirul satului Habasesti, in suprafata de 0,2417 ha, megiesit la E cu ogorul locuitorului Vasile Th. Ureche, la V cu ogorul locuitorului Gheorghe Lucian, la N cu ogoarele locuitorilor Dumitru Dracsneanu si Nica Gorgos intre care are iesire la drumul Habasesti-Bratulesti si la S cu ogoarele locuitorilor Vasile Th. Ureche, mostenitorii Marghioala Enciu, Gheorghe Paduraru si Nica Gorgos.
4. Cimitirul satului Strunga in suprafata de 0,2880 ha, megiesit la E si V cu ogoarele locuitorilor Petru Valovschi, Neculai Pascaru, Ioan sorodoc, Simion sorodoc si Ion Bacalu, la N cu Ion Bacalu si Simion sorodoc intre care are iesire la drumul satului si la S cu ogorul locuitorului Mihai Coltun.
5. Cimitirul satului Cucova in suprafata de 0,1663 ha, megiesit la E cu ogoarele locuitorilor Dumitru Vizitiu, Profira Pristavu si Catinca S. Vascaneanu, la V cu ogoarele locuitorilor Ilie Pristavu, Profira Pristavu si Catinca Vascaneanu, avand iesire la drumul satului intre Ilie Pristavu si Profira Pristavu, la N cu ogorul locuitorului Thoader Alexa si la S cu ogorul Marita Cosareanu.
6. Terenul bisericesc de folosinta personalului clerical numit "Parohie" in suprafata de 12,5 ha, megiesit la E pe o parte de latura cu terenul bisericesc arendabil si mai departe tot la E cu drumul capetelor Bratulesti, la V si S cu fosta proprietate a d-nei Rodica Tacu, iar la N cu capetele Habasesti.
7. Terenul bisericesc arendabil numit tot "Parohie" in suprafata de 12,5 ha, megiesit la E cu drumul capetelor Bratulesti, la V si S cu terenul bisericesc de folosinta personalului clerical si la N cu capetele Habasesti. in fisa fiecarei proprietati este mentionat si modul dobandirii acestora. in afara cimitirului satului Strunga, donat de Dr. Nicolae Manolescu in anul 1900, toate celelalte proprietati sunt mentionate cu veche stapanire sau improprietarite la 1864.

Din pacate, dupa anul 1989, cu toate adresele repetate (6012/25.04.2005 la Prefectura Iasi; 18/17.05.2004, 2524/27.10.2004, 1608/11.08.2005, 1/16.11.2005, 532/26.02.2008 la Primaria Comunei Strunga) prin care Parohia Strunga a solicitat retrocedarea terenurilor avute, nici pana astazi nu s-au gasit solutii de punere in posesie, terenul numit "Parohie" fiind improprietarit la un numar de 57 de persoane din satul Bratulesti. Dupa Pr. Th. Popovici, paroh a fost Pr. Moisa Victor care, din pricini diferite (unii parohieni spun ca era urmarit de securitate), a fost nevoit sa se transfere, facand schimb de parohie cu Pr. Baitan Alexandru din parohia Crucea-Suceava.

Parintele Baitan a slujit in Parohia Srtunga pana in 1984 cand se retrage la pensie la Suceava, in acest timp avand mai multi dascali: Niculcea Toader, retras la Dorohoi, locul sau natal unde a si murit, Vasile Lupu, Prigoreanu Gheorghe din Fedeleseni, Verbinschi Neculai din Habasesti, cu care a colaborat mai bine de 20 de ani. Verbinschi Neculai e nascut la 25 mai 1938 si traieste si astazi. Preoteasa parintelui Baitan, Natalia, a murit in 1983 si este inmormantata in cimitirul nou al satului Habasesti. De pe timpul Parintelui Baitan se pastreaza in arhiva Mitropoliei Moldovei ti Bucovinei un scurt istoric al Parohiei Strunga cu descrierea amanuntita a bisericii Sf. Gheorghe din anul 1967. Din acest istoric afam de haiducii care asteptau in padurea Strungii pe oamenii vistieriei care duceau peschesul spre Poarta Otomana pentru a-i prada si a imparti pungile populatiei nevoiase. Doua puncte interesante mentionate aici: locul de unde vegheau, numit masa talharilor si un izvor pietruit langa sosea, numit Fantana talharilor, puncte ce se pot observa si astazi. in descrierea bisericii facuta de parintele este trecuta forma de cruce, cu turla deasupra pronaosului in care se afla doua clopote, zid cu grosime de 1,10 m si inaltime de 7 m, iar la bolta de 9,50 m, inaltimea turlii fiind de 5 m. inaltimea totala a bisericii este de 17 m, lungine de 14 m, iar latimea la abside de 5,60 m. Pridvorul este adaugit in anul 1880 spre S cu dimensiunile de 4/3,5 m. La clopotnita se ajunge prin scarile ce urca la cafas. Peretii erau tencuiti si vopsiti cu fond galben, iar acoperisul din sindrila. Biserica nu avea picturi murale si nici decoratiuni arhitectonice deosebite. Obiectele de valoare istorica mentionate: o evanghelie a Mitropolitului Veniamin Costache din 1821, un liturghier tiparit la Chisinau in 1815, 12 minee tiparite la Buda in 1805, donate de Anastasie Scortascu, un fost proprietar si catapeteasma cu icoanele ei pictate in stilul renasterii. Dintr-o lista de inventar datata 20 decembrie 1965 gasim toate aceste obiecte de valoare, dar in procesul verbal de inventariere semnat la 13 nov. 1967 de Pr. Baitan si membrii comisiei, Neculai Teodor, Lunganu V. C-tin, Ababei C-tin, s-a hotarat scoaterea acestora din evidenta. Astazi se mai pastreaza doar cateva icoane si resturi din catapeteasma veche, evanghelia din 1821 si carsile mai noi de 1890, intre care am amintit Octoihul din 1890.

Parintele Apostol Petru si-a inceput activitatea in Parohia Strunga in 27 iulie 1984 si a ramas aici pana la 1 feb. 1991 cand a primit transferul ca preot II la parohia "Sf. Cuv. Paraschiva" din Tg. Frumos. A impreuna slujit cu mai multi cantareti, intre care Verbinschi Neculai, ramas de la predecesorul sau, apoi cativa dascali pasageri, Ilie Bulhac, localnic din Strunga, azi locuitor in Bratulesti, un altul din Roman, unul din Tg. Frumos-Pricop stefan, zis Telu-, pana cand s-a format Dumitru Gusuleac, zis Dutu, nascut la 6 martie 1976, localnic din Strunga. Dumitru Gusuleac a facut primele clase si gimnaziul la scoala Strunga, apoi 3 ani de profesionala la Liceul "I. Neculce" din Tg. Frumos, a lucrat mai multa vreme la tabara scolara din Strunga, apoi, fiind admis la examenele de diferenta pentru cantaretii bisericesti de la Seminarul Teologic din Botosani din anul 2005, a fost numit cantaret la Biserica "Sf. Gheorghe2 din Habasesti, unde slujeste si astazi.     

 

Construirea bisericii parohiale din Strunga

Parintele Apostol Petru a continuat lucrarea inceputa de predecesorul sau la Strunga, intarind fundatia si adaugand un pridvor, ridica nivelul acesteia printr-o elevatie cu fier-beton din pricina locului umed pe care a fost amplasata si zideste biserica intr-o perioada nu tocmai favorabila. Conducerea comunista din acea vreme a refuzat mai multe amplasamente agreate de sateni (pe un povarnis in fata casei lui Vasile Pascaru, zis Puiu, azi gradina lui Mihai Liteanu; pe un alt povarnis unde fusese scoala veche, azi casa lui Tudor Pricop) pentru diferite pricini, avizand favorabil numai construirea unei capele mortuare in cimitir pe motivul ca satenii nu aveau unde sa-si duca mortii si numai dupa ce si conducerea Mirtopoliei Moldovei a acceptat stramutarea unui schit parasit, Vladiceni, de langa Iasi. Astfel, prin stramutarea schitului, satul Strunga a putut construi prima biserica parohiala.

Incercari de obtinere a aprobarilor necesare s-au facut si mai inainte, dupa cum reiese dintr-o cerere catre Primaria Strunga, semnata de 28 de credinciosi, cerere inaintata si catre Consiliului Popular al Judetului Iasi, sectia de sistematizare si arhitectura, inregistrata cu nr. 9432/1980 in care se atentionase asupra posibilitatii unui accident din cauza clopotului asezat pe un stalp de lemn vechi in cimitir si se cerea aprobare pentru executarea unei capele cu clopotnita. in 2 feb. 1981, un raspuns la aceasta cerere adresat D-l Dumitriu Gheorghe spune sec: "Analizand cele specificate in cererea dvs. Va comunicam ca deocamdata lucrari de aceasta natura nu se mai aproba si ca urmare luati masuri de schimbare a stalpului de lemn putred cu unul nou". Aceeasi rugaminte a fost semnata si inaintata inalt Prea Sfintitului Parinte Teoctist, Mitropolitul Moldovei, de la care s-a primit incuviintarea stramutarii schitului Vladiceni si aprobare pentru transportul materialelor la Strunga, Protopopiatul Pascani, prin adresa nr. 4771/1985.

Constructia bisericii a durat intre anii 1985-1987, la recuperarea materialelor de la schit, dar si la construirea noului lacas lucrand credinciosii din sat, urmariti si povatuiti indeaproape de Pr. Petru, dar mai ales de tatal dumnealui, Mihai Apostol si de Radu Vasile, ambii din Uricani-Iasi. Dintr-un angajament semnat de acestia la data de 19 februarie 1985, reiese ca lucrarile au inceput in data de 6 mai 1985, iar suma platita pentru prestatia lor a fost de 50.000 lei pentru constructie, 30.000 lei pentru lucrarile de rezistenta si 20.000 lei pentru finisaje, conform devizului de lucru. Din Consiliul alcatuit pentru sustinerea lucrarilor faceau parte: Nichiforel Alexandru, cu meritul recunoscut de toti satenii de a fi cel mai aprig luptator in construirea ei, Bacalu Ilie, Bacalu Vasile, Ciohoreanu Vasile, Cosovanu Mihai, Bacalu Iordache, Florea Vasile, sorodoc Gheorghe, Siminciuc I. Saveta, Serghiac Frasana, Siminciuc Saveta, Cerbu S. Agripina, Cosovanu Valerica, Liteanu M. Aglaia, Arsene Constantin, dar la constructie au participat majoritatea satenilor. Dintr-un registru cu situatia incasarilor si a cheltuielilor pastrat de Nichiforel Alexandru, reies urmatoarele cheltuieli: 1. clopot 26.3051ei , 2. demontat biserica schitului 37.268 lei , 3. transport caramida 28.601 lei , 4. fier beton 21.831 lei , 5. transport balast 2.830 lei , 6. cherestea 16.685 lei , 7. ciment 47.950 lei , 8. proiect de construire 2.000 lei , 9. constructia 70.000 lei , 10. catapeteasma 25.000 lei , 11. var 5.0001ei , 12. tabla 10.000 lei , 13. carton asfaltat 2.620 lei , 14. bransament electricitate 6.200 lei , 15. C. A. P diferente de plata 40.000 lei , 16. alte cheltuieli 10.000 lei , 17. macara 300 lei , 18. incarcare 600 lei , 19. tractorist 100 lei , TOTAL....353.290 LEI

La construirea ei s-au primit ajutoare si din satele vecine sau din altele mai departate. O adresa din 14 iunie 1986 semnata de Pr Apostol trimisa Parohiei Heresti-Cristesti aduce la cunostinta preotului slujitor de aici ca au fost trimisi doi consilieri, fara a li se da numele, pentru a strange obolul credinciosilor din acea parohie. Un ajutor de pret a fost dat de Pr. Mihai Constantin din Roman, Jud. Neamt care a strans de mai multe ori sume importante de bani pe care le-a adus personal sau le-a trimis prin mandat postal. intr-o scrisoare datata 28 iulie 1986 trimisa d-lui Nichiforel Alexandru, parintele Mihai ii spune: "Mi-a parut rau ca nu te-am intalnit in Strunga, in ziua cand am incredintat icoana Maicii Domnului Parintelui Apostol Petru, icoana foarte frumoasa in valoare de 4500 lei, ce a donat-o fam. Bucsa Vasile din Roman pentru Sf. Biserica in constructie din satul Strunga, biserica pentru care d-ta ai muncit, ai alergat si cheltuit mult. Ferice de d-ta ca ai luptat si reusit pana in prezent a o construi, ajutat fiind de inca cativa credinciosi si binefacatori din sat precum si de parintele Petru Apostol. iti urez inca de acum putere, curaj si staruinta a duce munca inainte pana la terminarea si sfintirea bisericii."
D-l Nichiforel a pastrat, de alfel, toate actele de cumarare a materialelor si registrul de incasari precum si fotografii ale schitului Vladiceni ce era parasit, dar si din timpul lucrarilor de demolare pentru refolosirea materialelor. Astazi acestea se afla in arhiva parohiei.

Sfintirea bisericii s-a facut la 23 august 1987 de catre Mitropolitul Teoctist, asa cum reiese din pisania de deasupra usii de intrare in naos: "Cu vrerea Tatalui, cu ajutorul Fiului, cu savarsirea Sf. Duh s-a zidit aceasta biserica prin stramutarea schitului Vladiceni in satul Strunga in timpul arhipastoririi I. P. S. Teoctist intre anii 1984-1987 cu ajutorul Sf. Mitropolii, al credinciosilor din Parohia Strunga si din alte parohii, prin osardia Pr. Paroh Apostol Petru", primind hramul Pogorarii Sf. Duh. De remarcat este faptul ca piatra de la Sf. Masa luata de la schit, fiind mai mica decat dimensiunile Sf. Altar, nu a mai fost pusa in biserica, ci la o troita din curtea acesteia. Pe marginea de V a pietrei se mai pot citi si astazi numele urmatoare: ieromonah Ilarion Barbulescu, Mitropolia Iasi, Ierodiacon Ghemnasie Cerbu, M-rea Neamt precum si data de 26 octombrie 1927. in clopotnita bisericii sunt doua clopote, unul mare cu inscriptia:
"Clopotul este turnat in noiembrie 1980 cu contributia enoriasilor din Strunga si la initiativa Fam. Nichiforel Alexandru", iar celalalt mai mic avand inscriptia: "Donat de Serghiac Aurel si Cosovanu Mihai in 1987". Biserica a ramas insa nepictata pana la venirea subsemnatului in parohie in anul 2003 cand, cu ajutorul credinciosilor si sprijinul Consiliului parohial, am demarat lucrarile de innoire a acesteia. Pictura propriu-zisa a inceput in vara anului 2004 si s-au incheiat in toamna anului 2007. Pictori au fost Furtuna Marcel din Handresti si Ghinescu Marius-Ciprian din Bacau, absolventi ai Facultatii de Teologie din Iasi, sectia Patrimoniu cultural, ajutati si se viitoarele lor sotii, Cojocaru Daniela si Comanescu Alice-Elena, dar si de mai multi tineri colegi de-ai lor, intre care amintesc pe Rau Dan-Mihail, Batista Ovidiu. Dupa terminarea picturii am instalat si o centrala termica pentru un confort minim al credinciosilor la Sfintele slujbe.

Urmatorul preot paroh la Parohia Strunga a fost Pr. Mihai Dascalu ce a slujit de la 1 feb. 1991 pana in nov. 1993 cand a primit transfer la Parohia Sodomeni, langa Pascani, unde se afla si astazi. in scurta perioada de pastorire a reusit la inceapa si sa finalizeze lucrarile la Casa praznicala din Strunga, reparata in 2003 la venirea mea in parohie.

Dupa parintele Mihai a urmat Pr. Radu Dan Catalin intre 1994 si 18 sept. 1996, urmat de Pr. Calanciuc Evghenie Costel, venit la 26 oct. 1996 si care slujeste si astazi, cel in timpul caruia s-a resfintit biserica Sf. Gheorghe, primind si un al doilea hram, al Sf. imparati Constantin si Elena, sfintire savarsita de I. P. S. Daniel cu un sobor de mai multi preoti in data de 21 iulie 2007, dupa ce fusese reparata si pictata. in pisania de la intrarea in biserica se scrie:
"Cu vrerea Tatalui, cu ajutorul Fiului si cu desavarsirea Sf. Duh, in timpul arhipastoririi I. P. S. Daniel, prin osteneala preotilor Apostol Petru, Dascalu Mihai, Radu Dan Catalin s-a reparat acest sfant lacas, iar in timpul Pr. Calanciuc Evghenie Costel s-a facut o noua catapeteasma".
Pictura s-a facut intre 2003 si 2006, dupa ce a fost pusa pisania. Tot parintele Calanciuc a inceput o noua biserica in satul Cucova, in anul 1998, pe atunci filie a Parohiei Strunga, pe care a ridicat-o si acoperit-o, iar in momentul venirii Pr. Agavriloaie Ciprian avea si tamparia pusa.

Din ordinul Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, in anul 1998 s-a hotarat despartirea satelor Parohiei Strunga si infiintarea noilor parohii. Astfel, Parohia Strunga a ramas numai cu satul Strunga, renuntandu-se la vechiul ei sediu de la Habasesti, care devine acum Parohia Habasesti, iar satul Cucova devine Parohia Cucova. Primul preot al Parohiei Habasesti devine Pr. Calanciuc Evghenie Costel, iar la Parohia Cucova vine abia in 2006 Pr. Agavriloaie Ciprian, absolvent al Seminarului Teologic din Dorohoi, care ii continua activitatea parintelui Calanciuc facand finisajele bisericii, iar in momentul de fata se executa pictura si se asteapta icoanele pentru catapeteasma deja montata. in satul Cucova a existat o capela de lemn cu hramul Sf. Dimitrie, ridicata la inceputul secolului al XX-lea, reparata in anul 1969 cand i s-a marit spatiul cu 7 m patrati si i s-a inlocuit acoperisul cu tabla zincata. La poarta avea o clopotnita din lemn, reparata si ea in acelasi an, iar cimitirul a fost ingradit cu sarma ghimpata pe stalpi de beton. in prezent amandoua sunt in stare avansata de degradare, iar slujbele se tin in biserica noua.

Parohia Strunga, ramasa numai cu satul Strunga, numara astazi 185 de familii ortodoxe, in mare parte batrani si vaduvi sau vaduve. Primul preot paroh a fost Pr. Babii Ovidiu, instalat in toamna lui 1998 si care a primit transferul in decembrie 2002 la Parohia Tazlau - Neamt. El a reusit cu mari eforturi sa cumpere un apartament intr-unul din blocurile mai mult parasite ale fostului I.A.S. Strunga, astazi S.C. "Agrocom Strunga" S.A. contractul de vanzare - cumparare are nr. de autentificare 432 din 25 septembrie 2002. Dupa parintele Babii, prin Decizia nr. 429 din 10 iulie 2003, am fost numit subsemnatul drept paroh cu drepturi depline in Parohia Strunga, unde slujesc si astazi.

In concluzie, sirul preotilor slujitori ai Parohiei Strunga se prezinta astfel: l.Gheorghe Popescu (intre 1878-1916, ramas dupa 1893 cu satele Crivesti si Movileni) , 2.Gheorghe Simionescu (intre 1893-1902, mort soldat in 1920) , 3. Vasile Manoliu (infirm, intre 1902-1914) , 4. Theodor Popovici (1914-1950) , 5. Ioan I. Danila (1923-1936, ras numai cu satele Bratulesti si Fedeleseni) , 6. Moisa Victor (1950-1960) , 7. Baitan Alexandru (1960-1984) , 8. Apostol Petru (1984-1991) , 9. Mihai Dascalu (1991-1993) , 10. Radu Dan Catalin (1994-1996) , 11. Calanciuc Evghenie Costel (1996-azi, ramas numai cu satul Habasesti) , 12. Babii Ovidiu (1998-2002) , 13.Tanasa Cristinel stefan (2003- azi) . Biserica parohiala de astazi a Parohiei, fiind nou zidita, nu detine obiecte de cult cu valoare istorica, icoanele si cartile vechi fiind in proprietatea bisericii "Sf. Gheorghe" din Habasesti, despre care am vorbit mai sus.