Ședința lunară din februarie este în fiecare an închinată comemorării marelui ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, Visarion Puiu. Și ca de fiecare dată, pe lângă momentul liturgic desfășurat întru pomenirea acestuia, se desfășoară în sala de ședințe a protopopiatului Pașcani, sală care poartă numele mitropolitului, și o conferință tematică în scopul redescoperirii vieții și operei acestui „călugăr ostaș” cum îl numea atât de sugestiv Nicolae Iorga într-unul din articolele creionate în ziarul patronat de dânsul. Anul acesta, ca preot conferențiar, am pregătit o prezentare PowewPoint despre ”Spiritul vizionar și misionar al Mitropolitului Visarion în Biserica Ortodoxă Română”, prezentare cu fotografii și documente inedite din arhivele cercetate care au stârnit mult interesul ascultătorilor, motivându-i și impulsionându-i în activitatea misionară și socială pe care fiecare preot „e dator să o facă”, după cum îndemna Mitropolitul Visarion. S-a vorbit despre spiritul misionar pe care l-a folosit cel mai mult în eparhia Hotinului, atunci când a fost nevoit să clădească o episcopie din temelii, dar mai ales în Transnistria unde a găsit o singură biserică românească, la Odessa, celelalte fiind dărâmate de bolșevici sau transformate în magazii ori cinematografe. Spiritul vizionar a mitropolitului se poate foarte ușor desprinde din scrierile sale. Încă din 1902 de la prima operă a lui, „Preoții sătești” a dovedit că poate intui ceea ce se va petrece în următorii ani, iar în 1912 cînd trimite un memoriu Ministerului Cultelor pentru modificare programei seminariilor teologice în care cerea insistent pregătirea de misionari și predicatori, parcă a știut de ce lipsuri se va lovi în Transnistria când, ajuns la cârma Misiunii Ortodoxe, se confruntă cu lipsa acută a misionarilor la 30 de ani de la strigătul său „în pustie”, cum mai târziu numește lucrarea lui de căpetenie.
Rămâne de văzut pe viitor ce se va mai descoperi despre acest mare mitropolit pe care biserica noastră l-a avut și pe care îl cercetez în doctoratul meu de la Facultatea de Istorie din Iași, pentru a fi de folos nouă preoților și lumii creștine în calea noastră spre mântuire.
Pr. Drd. Cristinel Ștefan Tanasă
